M-am hotarat intr-un tarziu sa ma folosesc de pagini din blogul personal... Infiintat in 2010 am si uitat de el. Nu am accesat, nu am incercat sa scriu, nu nimic! De ce? Nu stiu! Am vazut recent un film (serial-telenovela). Nu sunt adepta stilului dar, odata ce te prinde un episod-doua, parca te indeamna curiozitatea, parca te sacaie sa afli continuarea... uite asa m-am trezi urmarind, ba chiar nu am mai avut rabdare si am cautat pe net sa vad mai repede, mult inainte de episoadele televizate urmare acestei povesti. Caci ce sunt pana la urma telenovelele, decat niste povesti de viata? Uneori exagerate, trase de par, dar fiecare are intr-un tarziu cate ceva de invatat din ele...cei, cele care urmaresc mai multe... eu am vizionat cam 2 - 3 in ultimii 20 de ani! O fi mult, o fi putin? Ce am retinut din acesta telenovela ... simplu, usor, rapid: daca ai fost nascut(a) sa fi amarat, sa suferi, sa nu te poti bucura pe deplin nici cand ai impliniri si realizari, deci daca asa ti-a fost scris, asa are sa iti fie pe tot firul vietii! Orice ai face nu te poti impotrivi - sa fie destin? Sa fie soarta (ce se zice ca si-o mai face si omul cu mana lui), dar nu te poti pune impotriva!? Trecand peste telenovela cu astfel de invataturi eu am constatat ca asta se intampla...Nascuta intr-o familie de oameni modesti, al doilea copil, dar dupa ce mamei ii murise primul (baiat)...primele amintiri din copilarie le am din camin (gradinita saptamanala)...vagi/neinteresante! Mai apoi am vie in minte amintirea unor batai crunte ce le-am luat de la tata...de ce? Nu stiu...nu imi explic ce puteam face atat de rau, nu imi amintesc sa fi facut... o fata de 6, 8, 10 ani de aproximativ 25 - 40 kg. pana la 12 - 14 ani, ce as fi putu face? Nu stiu! Daca faceam ceva rau, grav, sigur mi-as fi amintit! Tata asa era, asa rezolva, cu bataia! Singurul lucru "rau" pentru care am luat si cred ca am meritat bataia a fost in momentul in care fratele meu (nascut la 6 ani dupa mine) lasat in grija mea a gasit ceasul tatalui (DOXA) si l-a cam reparat cu un ciocan! Era mic, avea 4 ani si eu nu am fost atenta la ceea ce facea el. Gasind ceasul facut praf tat mi-a administrat o mama de bataie ce o tin minte, dar poate singura pe care cred ca am meritat-o...intre atat zeci - sute altele!!! Dar ce bataie a fost asta?! Locuiam la etajul 3 al unui bloc. Vecinii stiau de bataile ce le primeam, dar in acea seara o vecina de la parterul unui bloc vecin a strigat de jos " Ma, macar daca o bati in asa hal, omoar-o, ca sa scape de chinuri!" Imi imaginez ce se auzea de afara, de la celelalte blocuri... Timpul insa a trecut, caci inevitabil trece...in familie s-a mai nascut o fetita (decretel) ...Acum eram 3! Nascuti din 6 in 6 ani. Mi-am luat in primire spre ingrijire surioara din prima zi in care a fost externata din maternitate! Mi-a fost draga, un bot galagios, frumusica !... Dar rau am facut. Aveam 12 ani si din acel moment copilaria mi se terminase...de unde sa stiu...dupa post natal mama a inceput serviciul. Dimineata invatam cu cea mica leganand-o pe picioare, dupa ce ii dadusem sa manance, o urmarisem la joaca ei prin casa: sa nu cada, sa nu se loveasca de ceva, sa nu isi traga ceva peste ea etc., si dupa toate astea reuseam sa invat cate ceva incercand sa o adorm caci la 13,3o incepeam cursuriel de dupa-amiaza. O lasam in patutul ei, adormita, caci la 15,oo venea mama. Seara veneam de la scoala, imi ajutam mama la treburile case, dadeam fuga la cumparaturi sau ieseam afara cu cea mica, caci trebuia zinic plimbata. In concluzie am avut sarcini clare, sigure si de netagaduit, devreme si greu de refuzat! Nu m-am plans si nu ma plang nici azi...ar fi ...TARDIV? INUTIL? Bataile se mai rarisera. De ce si cum...Nu stiu!!! Cert este ca fratele a mancat si el batai crunte cu nemiluita.
CONTINUARE Nu am avut nici odata taria sa fug , sau sa ma apar intr-o forma sau alta, cand am luat bataie. Dar de dragul celei mici m-am rastit la tata… am putut sa o apar atunci cand tata a ridicat mana la ea prima data. Avea doar un an si jumatate sau si 8 luni si tata déjà ridicase mana la ea pentru “nu stiu ce” ! M-am pus in fata tatalui si l-am prins de mana. M-am rastit la el, ca ce are cu ea? Ce figura ingrozita oi fi avut in acel moment, ce ton neasteptat, nu stiu. Dar nu numai ca nu a lovit-o pe cea mica… dar ea nu a luat niciodata bataie, nu a mai incercat tata niciodata. In cartier, in apropierea blocului, in fata unei Manastiri aveam un parculet. Aici ne strangeam multi, foarte multi copii. Dintr-o arie destul de mare de locuinte toti ne strangeam in acest parc. Cateva fete eram in situatia de a iesi cu unul, una mai mica de mana! Asta era...dupa faimosul decret se nascusera o droaie de "decretei". Au fost momente in care as fi vrut sa merg la film cu 'gasca" si nu am putut! Au fost momente in care as fi vrut sa merg la strand cu "gasca" si nu am putut! Anii au trecut... am fost si la film si la strand cu cea mica de mana dar mai tarziu!... Acum aveam 17 - 18 ani, vedeam de un frate de 12 ani, de sora de 6 ani...cea mica a invatat alfabetul pe nisip la strand, caci o pregateam de primul ei an de scoala...Am inceput si eu serviciul...si se mai asezasera lucrurile! Dar...caci intotdeauna exista un dar...tatal dar si mama incepusera sa simta prin starea sanatatii lor cei 25 - 30 ani de munca, de eforturi si sacrificii facute pentru casa, familie si copii. Caci desi cam dur si cam prieten cu bautura tata era un gospodar desavarsit. Si i-a placut intotdeuna sa aiba, sa fie belsug in casa. Imi aminteasc ca am avut primii din familie si chiar printre primii de pe strada noastra televizor dar si frigider...etc. Nu au fost lipsuri in casa. Doar moral, caci bautura lui ducea la discutii aprinse, uneori la batai (printre care si cele incasate de mine) ... La 18 ani m-am trezi in servici, cu mama pensionata pe caz de boala cu surioara in clase prima si fratele in ciclul doi de scoala primara...a urmat tata cu doua operatii si pensionat si el pe caz de boala. Ajunsesem unic si principal sprijin pentruparintii si fratii mei. Si mi-am dus la bun sfarsit si aceasta datorie...asa cum am putut si cum m-am priceput. S-au mai intamplat diverse...multe altele dar, snii au trecut caci inevitabil anii trec!!!
Concedii, nu au avut parte de prea multe ori ai mei. De fiecare data aveau ceva de facut, de imbunatatit sau de modificat in casa. Marea am vazut-o la 14 ani, cand mama il cam “imbrobodise” pe tata si a reusit sa ma inscrie intr-o tabara d 6 zile. “Imbrobodit “ pentru ca nu ar fi acceptatat altfel sa plec in lipsa lor mai departe de scoala sau de parculetul din fata manastirii! Asa am vazut marea pe care am mai revazut-o abia dupa alti 7 ani, apoi dupa alti 15…! Muntele?...alta poveste! Cate o excursie de o zi cu scoala sau mai tarziu de la serviciu 2 zile cu cei din UTC…in total un numar de 3 -4 excursii… doar asa am vazut cate ceva din Valea Prahovei. O excursie la Manastirea Cozia (cu scoala) … si gata! Cam atat am vazut in viata din tot ceea ce se poate vizita in Romania! Extern…eee, am fost intr-o excursie de o zi la Ruse-Bulgaria! Cine mai avea atunci sansa sa iasa din tara?!...mare reusita ce a fost clar si cu acordul tatei, in clasa a 8-a…! Si anii au trecut! Cu bune, cu mai putin bune , s-au dus asa repede…Cu serviciul si scoala (caci am trecut la seral) – cu zile de duminica in famile (caci sambata era zi normal de lucru – nu exista weekend). De obicei cu treburi gospodaresti, la televizor (caci duminica programul nu era doar de 2 – 3 ore), cateodata aveam voie la cinema…si tot asa! Eu depasisem 25- 27 ani, crescusera fratele si sora, parintii se despartisera intr-un tarziu! Tata locuia separat dar zilnic trece pe “acasa”, era de mare ajutor mamei (cu piata, platile curente, etc) dar cand venea putin “parfumat”, gata, era de urgent indemnat sa mearga “la el” acasa! Pentru a nu mai da ocazia deselor si aprinselor discutii de altadata! In aceste conditii, imprejurari aproximativ normale din viata de zi cu zi a unei familii, cea mica (ce avea acum 17 ani) pleaca de acasa cu un individ ce nu era pe placul nimanui din familie. Si dusa a fost! Am revazut-o dupa 8 luni, cand era si insarcinata…
M-am hotarat intr-un tarziu sa ma folosesc de pagini din blogul personal...
RăspundețiȘtergereInfiintat in 2010 am si uitat de el. Nu am accesat, nu am incercat sa scriu, nu nimic! De ce? Nu stiu!
Am vazut recent un film (serial-telenovela). Nu sunt adepta stilului dar, odata ce te prinde un episod-doua, parca te indeamna curiozitatea, parca te sacaie sa afli continuarea... uite asa m-am trezi urmarind, ba chiar nu am mai avut rabdare si am cautat pe net sa vad mai repede, mult inainte de episoadele televizate urmare acestei povesti. Caci ce sunt pana la urma telenovelele, decat niste povesti de viata? Uneori exagerate, trase de par, dar fiecare are intr-un tarziu cate ceva de invatat din ele...cei, cele care urmaresc mai multe... eu am vizionat cam 2 - 3 in ultimii 20 de ani! O fi mult, o fi putin?
Ce am retinut din acesta telenovela ... simplu, usor, rapid: daca ai fost nascut(a) sa fi amarat, sa suferi, sa nu te poti bucura pe deplin nici cand ai impliniri si realizari, deci daca asa ti-a fost scris, asa are sa iti fie pe tot firul vietii! Orice ai face nu te poti impotrivi - sa fie destin? Sa fie soarta (ce se zice ca si-o mai face si omul cu mana lui), dar nu te poti pune impotriva!?
Trecand peste telenovela cu astfel de invataturi eu am constatat ca asta se intampla...Nascuta intr-o familie de oameni modesti, al doilea copil, dar dupa ce mamei ii murise primul (baiat)...primele amintiri din copilarie le am din camin (gradinita saptamanala)...vagi/neinteresante!
Mai apoi am vie in minte amintirea unor batai crunte ce le-am luat de la tata...de ce? Nu stiu...nu imi explic ce puteam face atat de rau, nu imi amintesc sa fi facut... o fata de 6, 8, 10 ani de aproximativ 25 - 40 kg. pana la 12 - 14 ani, ce as fi putu face? Nu stiu! Daca faceam ceva rau, grav, sigur mi-as fi amintit! Tata asa era, asa rezolva, cu bataia! Singurul lucru "rau" pentru care am luat si cred ca am meritat bataia a fost in momentul in care fratele meu (nascut la 6 ani dupa mine) lasat in grija mea a gasit ceasul tatalui (DOXA) si l-a cam reparat cu un ciocan! Era mic, avea 4 ani si eu nu am fost atenta la ceea ce facea el. Gasind ceasul facut praf tat mi-a administrat o mama de bataie ce o tin minte, dar poate singura pe care cred ca am meritat-o...intre atat zeci - sute altele!!! Dar ce bataie a fost asta?! Locuiam la etajul 3 al unui bloc. Vecinii stiau de bataile ce le primeam, dar in acea seara o vecina de la parterul unui bloc vecin a strigat de jos " Ma, macar daca o bati in asa hal, omoar-o, ca sa scape de chinuri!" Imi imaginez ce se auzea de afara, de la celelalte blocuri... Timpul insa a trecut, caci inevitabil trece...in familie s-a mai nascut o fetita (decretel) ...Acum eram 3! Nascuti din 6 in 6 ani. Mi-am luat in primire spre ingrijire surioara din prima zi in care a fost externata din maternitate! Mi-a fost draga, un bot galagios, frumusica !... Dar rau am facut. Aveam 12 ani si din acel moment copilaria mi se terminase...de unde sa stiu...dupa post natal mama a inceput serviciul. Dimineata invatam cu cea mica leganand-o pe picioare, dupa ce ii dadusem sa manance, o urmarisem la joaca ei prin casa: sa nu cada, sa nu se loveasca de ceva, sa nu isi traga ceva peste ea etc., si dupa toate astea reuseam sa invat cate ceva incercand sa o adorm caci la 13,3o incepeam cursuriel de dupa-amiaza. O lasam in patutul ei, adormita, caci la 15,oo venea mama. Seara veneam de la scoala, imi ajutam mama la treburile case, dadeam fuga la cumparaturi sau ieseam afara cu cea mica, caci trebuia zinic plimbata. In concluzie am avut sarcini clare, sigure si de netagaduit, devreme si greu de refuzat!
Nu m-am plans si nu ma plang nici azi...ar fi ...TARDIV? INUTIL? Bataile se mai rarisera. De ce si cum...Nu stiu!!! Cert este ca fratele a mancat si el batai crunte cu nemiluita.
CONTINUARE
RăspundețiȘtergereNu am avut nici odata taria sa fug , sau sa ma apar intr-o forma sau alta, cand am luat bataie. Dar de dragul celei mici m-am rastit la tata… am putut sa o apar atunci cand tata a ridicat mana la ea prima data. Avea doar un an si jumatate sau si 8 luni si tata déjà ridicase mana la ea pentru “nu stiu ce” ! M-am pus in fata tatalui si l-am prins de mana. M-am rastit la el, ca ce are cu ea? Ce figura ingrozita oi fi avut in acel moment, ce ton neasteptat, nu stiu. Dar nu numai ca nu a lovit-o pe cea mica… dar ea nu a luat niciodata bataie, nu a mai incercat tata niciodata.
In cartier, in apropierea blocului, in fata unei Manastiri aveam un parculet. Aici ne strangeam multi, foarte multi copii. Dintr-o arie destul de mare de locuinte toti ne strangeam in acest parc. Cateva fete eram in situatia de a iesi cu unul, una mai mica de mana! Asta era...dupa faimosul decret se nascusera o droaie de "decretei". Au fost momente in care as fi vrut sa merg la film cu 'gasca" si nu am putut! Au fost momente in care as fi vrut sa merg la strand cu "gasca" si nu am putut! Anii au trecut... am fost si la film si la strand cu cea mica de mana dar mai tarziu!... Acum aveam 17 - 18 ani, vedeam de un frate de 12 ani, de sora de 6 ani...cea mica a invatat alfabetul pe nisip la strand, caci o pregateam de primul ei an de scoala...Am inceput si eu serviciul...si se mai asezasera lucrurile!
Dar...caci intotdeauna exista un dar...tatal dar si mama incepusera sa simta prin starea sanatatii lor cei 25 - 30 ani de munca, de eforturi si sacrificii facute pentru casa, familie si copii. Caci desi cam dur si cam prieten cu bautura tata era un gospodar desavarsit. Si i-a placut intotdeuna sa aiba, sa fie belsug in casa. Imi aminteasc ca am avut primii din familie si chiar printre primii de pe strada noastra televizor dar si frigider...etc. Nu au fost lipsuri in casa.
Doar moral, caci bautura lui ducea la discutii aprinse, uneori la batai (printre care si cele incasate de mine) ...
La 18 ani m-am trezi in servici, cu mama pensionata pe caz de boala cu surioara in clase prima si fratele in ciclul doi de scoala primara...a urmat tata cu doua operatii si pensionat si el pe caz de boala. Ajunsesem unic si principal sprijin pentruparintii si fratii mei. Si mi-am dus la bun sfarsit si aceasta datorie...asa cum am putut si cum m-am priceput. S-au mai intamplat diverse...multe altele dar, snii au trecut caci inevitabil anii trec!!!
VOI CONTINUA...DACA ESTE CINEVA CURIOS, INTERESAT...POATE SA CITEASCA. DACA NU, VOR CITI FIUL SI NORA MEA CANDVA...ODATA!!!
RăspundețiȘtergereConcedii, nu au avut parte de prea multe ori ai mei. De fiecare data aveau ceva de facut, de imbunatatit sau de modificat in casa. Marea am vazut-o la 14 ani, cand mama il cam “imbrobodise” pe tata si a reusit sa ma inscrie intr-o tabara d 6 zile. “Imbrobodit “ pentru ca nu ar fi acceptatat altfel sa plec in lipsa lor mai departe de scoala sau de parculetul din fata manastirii!
RăspundețiȘtergereAsa am vazut marea pe care am mai revazut-o abia dupa alti 7 ani, apoi dupa alti 15…! Muntele?...alta poveste! Cate o excursie de o zi cu scoala sau mai tarziu de la serviciu 2 zile cu cei din UTC…in total un numar de 3 -4 excursii… doar asa am vazut cate ceva din Valea Prahovei. O excursie la Manastirea Cozia (cu scoala) … si gata! Cam atat am vazut in viata din tot ceea ce se poate vizita in Romania! Extern…eee, am fost intr-o excursie de o zi la Ruse-Bulgaria! Cine mai avea atunci sansa sa iasa din tara?!...mare reusita ce a fost clar si cu acordul tatei, in clasa a 8-a…!
Si anii au trecut! Cu bune, cu mai putin bune , s-au dus asa repede…Cu serviciul si scoala (caci am trecut la seral) – cu zile de duminica in famile (caci sambata era zi normal de lucru – nu exista weekend). De obicei cu treburi gospodaresti, la televizor (caci duminica programul nu era doar de 2 – 3 ore), cateodata aveam voie la cinema…si tot asa!
Eu depasisem 25- 27 ani, crescusera fratele si sora, parintii se despartisera intr-un tarziu! Tata locuia separat dar zilnic trece pe “acasa”, era de mare ajutor mamei (cu piata, platile curente, etc) dar cand venea putin “parfumat”, gata, era de urgent indemnat sa mearga “la el” acasa! Pentru a nu mai da ocazia deselor si aprinselor discutii de altadata! In aceste conditii, imprejurari aproximativ normale din viata de zi cu zi a unei familii, cea mica (ce avea acum 17 ani) pleaca de acasa cu un individ ce nu era pe placul nimanui din familie. Si dusa a fost! Am revazut-o dupa 8 luni, cand era si insarcinata…